Types of liquidation
Tipuri de lichidare – opțiunile pe care antreprenorii le pot lua în considerare pentru viitorul companiei lor
Photo by Antony Trivet on Pexels
Lichidarea unei companii, cunoscută și sub denumirile de „winding-up” sau „dizolvare”, este procesul prin care o companie încetează să mai existe ca entitate juridică. Acest proces presupune, de regulă, vânzarea activelor companiei și distribuirea fondurilor rămase către acționari, acolo unde este aplicabil.
Există mai multe motive pentru care o companie poate intra în lichidare. Pe parcursul procedurii, este numit un lichidator care are rolul de a supraveghea procesul, asigurând că activele sunt vândute într-un mod ordonat și că creditorii sunt plătiți conform ordinii legale de prioritate. După ce toate datoriile sunt achitate și eventualele active rămase sunt distribuite, compania este dizolvată oficial și încetează să mai existe din punct de vedere juridic.
1. Cele mai importante aspecte atunci când vorbim despre tipurile de lichidare ale companiilor
Diferitele tipuri de lichidare disponibile pentru companii oferă mai multe opțiuni, în funcție de situația financiară și juridică a fiecărei firme. Aceste tipuri de lichidare din contabilitatea corporativă îndeplinesc scopuri importante, iar utilitatea lor depinde de circumstanțele specifice prin care trece compania. Iată câteva motive pentru care lichidarea unei companii este importantă și utilă:
- Rezolvarea insolvenței: Lichidarea oferă un proces structurat pentru gestionarea companiilor insolvabile, care nu își mai pot plăti datoriile. Prin vânzarea activelor companiei și distribuirea acestora între creditori, conform unei ierarhii legale și ținând cont de procedura de CVL – lichidarea voluntară a creditorilor, se asigură o soluționare echitabilă și ordonată a obligațiilor financiare.
- Închiderea afacerilor neviabile: Lichidarea permite închiderea ordonată a companiilor care nu mai sunt viabile din punct de vedere economic. În loc să continue să acumuleze pierderi, lichidarea oferă posibilitatea de a elibera resursele companiei pentru utilizări mai productive.
- Protejarea intereselor creditorilor: Lichidarea garantează că toți creditorii sunt tratați corect și că cererile lor sunt soluționate într-un mod sistematic. Respectarea procedurilor legale oferă creditorilor o șansă mai mare de a-și recupera total sau parțial sumele datorate.
- Respectarea cerințelor legale: În multe jurisdicții, companiile care sunt insolvabile sau doresc să își înceteze activitatea trebuie să treacă printr-un proces formal de lichidare pentru a se conforma cerințelor legale. Lichidarea asigură că toate obligațiile – inclusiv plata taxelor și achitarea datoriilor – sunt îndeplinite corespunzător.
- Descurajarea comportamentelor frauduloase: Posibilitatea lichidării poate descuraja comportamentele frauduloase ale directorilor sau acționarilor care ar putea încerca să evite obligațiile financiare. Lichidatorii au autoritatea de a investiga activitatea companiei și de a lua măsuri legale împotriva persoanelor responsabile de eventuale nereguli.
- Închidere transparentă pentru părțile implicate: Lichidarea oferă claritate și închidere pentru toate părțile implicate – angajați, furnizori și clienți. Angajații pot primi salariile sau compensațiile restante, furnizorii pot solicita recuperarea datoriilor, iar clienții pot cere rambursări sau pot căuta alternative.
În ansamblu, lichidarea unei companii este un instrument esențial pentru rezolvarea dificultăților financiare, protejarea intereselor creditorilor și asigurarea respectării cerințelor legale, contribuind astfel la funcționarea ordonată și echitabilă a mediului de afaceri.
1.1. Care sunt cele 3 tipuri de proceduri de insolvență pe care companiile le pot lua în considerare?
Dacă este să vorbim mai în detaliu despre acest subiect, trebuie să știi că, în general, există trei tipuri de proceduri de lichidare pe care companiile le pot lua în considerare:
-
Lichidarea voluntară: Aceasta poate avea loc atunci când acționarii sau directorii companiei decid să închidă afacerea în mod voluntar. Există două tipuri principale de lichidare voluntară:
-
Lichidarea voluntară a acționarilor (MVL – Members’ Voluntary Liquidation): Acest tip de lichidare este ales atunci când compania este solvabilă, adică își poate plăti integral datoriile într-o perioadă determinată, de obicei de 12 luni. Avantajul procedurii de MVL – Lichidarea Voluntară a Acționarilor este că le permite acționarilor să adopte o rezoluție pentru închiderea companiei, să numească un lichidator și să supravegheze distribuirea activelor după achitarea creditorilor.
-
Lichidarea voluntară a creditorilor (CVL – Creditors’ Voluntary Liquidation): Acest tip de lichidare este ales atunci când compania este insolvabilă, adică nu își poate plăti datoriile la scadență. Directorii și acționarii decid să închidă compania, numesc un lichidator, iar acesta gestionează procesul de vânzare a activelor pentru a achita creditorii.
-
Lichidarea judiciară (Compulsory Liquidation): Aceasta are loc atunci când o instanță dispune lichidarea unei companii. De regulă, lichidarea judiciară apare atunci când compania este insolvabilă și nu își mai poate plăti datoriile. Creditorii sau autoritățile de reglementare pot depune o cerere la instanță pentru declanșarea acestei proceduri. Un lichidator numit de instanță preia controlul asupra companiei, iar activele sunt vândute pentru a plăti creditorii.
-
Administrarea companiei (Company Administration): Deși nu este strict o formă de lichidare, administrarea reprezintă o procedură prin care o companie își poate restructura activitatea pentru a evita lichidarea. Implică numirea unui administrator care colaborează cu directorii companiei pentru a dezvolta o propunere adresată creditorilor, în vederea unei înțelegeri sau a unui compromis. Dacă planul este aprobat de creditori, compania poate evita lichidarea și își poate continua activitatea.
Aceste tipuri de lichidare oferă companiilor rute diferite pentru închiderea activității, în funcție de situația lor financiară și de preferințele părților implicate.
1.2. Care sunt principalele diferențe între tipurile de lichidare din Marea Britanie?
Lichidarea reprezintă un aspect esențial al activității de afaceri, mai ales în perioade de dificultăți financiare sau atunci când o companie decide să își înceteze activitatea. Procesul presupune transformarea activelor în numerar pentru plata datoriilor sau distribuirea acestora între acționari. Totuși, nu toate tipurile de lichidare sunt la fel. Continuă să citești pentru a descoperi cele mai importante aspecte care diferențiază principalele 3 tipuri de lichidare a companiilor menționate de legislația britanică.
Lichidarea voluntară:
Lichidarea voluntară are loc atunci când o companie decide să își închidă activitatea în mod voluntar. Această decizie poate fi determinată de diverse motive, precum insolvența, îndeplinirea obiectivelor de afaceri sau acordul acționarilor. Există două tipuri principale de lichidare voluntară: Lichidarea Voluntară a Acționarilor (MVL) și Lichidarea Voluntară a Creditorilor (CVL).
-
Lichidarea Voluntară a Acționarilor (MVL):
Lichidarea Voluntară a Acționarilor are loc de obicei atunci când o companie solvabilă decide să oprească activitatea și să distribuie activele între acționari. Procesul este inițiat de directori și necesită o declarație oficială de solvabilitate, care confirmă că firma își poate plăti datoriile într-o perioadă determinată, de obicei de 12 luni. Principalele caracteristici ale MVL sunt:
- Solvabilitate: Compania trebuie să fie solvabilă, adică activele sale să depășească pasivele.
- Decizia acționarilor: Hotărârea de a lichida compania este luată printr-o rezoluție specială a acționarilor.
- Numirea lichidatorului: Acționarii numesc un lichidator care gestionează procesul de lichidare, valorifică activele și distribuie sumele obținute către creditori și acționari.
- Beneficii fiscale: Procedura de MVL – Lichidare Voluntară a Acționarilor poate oferi avantaje fiscale acționarilor, cum ar fi impozitarea mai favorabilă a câștigurilor de capital obținute din distribuiri.
-
Lichidarea Voluntară a Creditorilor (CVL):
Lichidarea Voluntară a Creditorilor are loc atunci când o companie este insolvabilă și nu își poate îndeplini obligațiile financiare. În acest caz, directorii convoacă o adunare a acționarilor și a creditorilor pentru a soluționa situația financiară a companiei. Caracteristicile principale ale CVL includ:
- Insolvență: Compania este insolvabilă, pasivele depășind activele sau neputând achita datoriile la scadență.
- Numirea lichidatorului: Creditorii numesc un lichidator care se ocupă de valorificarea activelor, investigarea situației financiare și distribuirea fondurilor către creditori.
- Implicarea creditorilor: Creditorii joacă un rol semnificativ în proces, aprobând lichidatorul și analizând situațiile financiare ale companiei.
- Risc de descalificare pentru directori: Directorii pot fi supuși procedurilor de descalificare dacă se constată că acțiunile lor au contribuit la insolvență.
Lichidarea judiciară (Compulsory Liquidation):
Spre deosebire de lichidarea voluntară, lichidarea judiciară este inițiată de o parte externă, de obicei un creditor, printr-un ordin al instanței. Este o procedură formală de insolvență care are ca scop lichidarea activelor și distribuirea acestora către creditori. Principalele caracteristici sunt:
- Cerere la instanță: Procedura începe atunci când un creditor care are o datorie semnificativă depune o cerere la instanță pentru emiterea unui ordin de lichidare.
- Pierderea controlului: După emiterea ordinului, directorii pierd controlul asupra companiei, iar un lichidator numit de instanță preia gestionarea procesului.
- Investigație: Lichidatorul investighează situația financiară a companiei, tranzacțiile și acțiunile directorilor pentru a identifica cauzele insolvenței sau eventualele nereguli.
- Valorificarea activelor: Lichidatorul are responsabilitatea de a transforma activele în lichidități și de a distribui sumele obținute creditorilor conform ordinii legale de prioritate.
- Răspunderea directorilor: Directorii pot fi trași la răspundere sau chiar descalificați dacă se dovedește că au fost implicați în tranzacții frauduloase, abuzuri de încredere sau alte nereguli care au contribuit la insolvență.
Diferențele esențiale între lichidarea voluntară și cea judiciară:
Deși ambele tipuri de lichidare urmăresc același scop – închiderea activității și distribuirea activelor – ele diferă considerabil în ceea ce privește inițierea, controlul și implicațiile:
- Inițierea: Lichidarea voluntară este inițiată de directori sau acționari, în timp ce lichidarea judiciară este declanșată de o parte externă, de regulă un creditor, prin intermediul instanței.
- Controlul: În lichidarea voluntară, directorii companiei păstrează un anumit grad de control, numind lichidatorul și supraveghind procesul. În schimb, în lichidarea judiciară, controlul este transferat lichidatorului numit de instanță, iar directorii pierd orice autoritate asupra afacerii.
- Implicațiile: Lichidarea voluntară, mai ales MVL, este asociată cu companiile solvabile care doresc să își înceteze activitatea într-un mod organizat, beneficiind uneori de avantaje fiscale. În schimb, lichidarea judiciară reflectă dificultăți financiare majore și poate duce la investigarea sau descalificarea directorilor.
În concluzie, înțelegerea diferențelor principale dintre tipurile de lichidare este esențială pentru companiile care se confruntă cu probleme financiare sau care iau în considerare încetarea activității. Alegerea între lichidarea voluntară și cea judiciară depinde de solvabilitatea firmei, structura datoriilor și interesele părților implicate. Cunoașterea acestor distincții ajută la gestionarea eficientă a procesului, la reducerea riscurilor și la maximizarea rezultatelor într-un context dificil.
2. Cum poate un antreprenor să aleagă între diferitele tipuri de lichidare pentru a lua cea mai bună decizie?
Alegerea între diferitele tipuri de lichidare necesită o analiză atentă a mai multor factori, pentru a lua cea mai potrivită decizie pentru antreprenor și afacerea sa. Fiecare antreprenor ar trebui să ia în considerare câțiva pași importanți atunci când face această alegere:
-
Situația financiară: Începe prin realizarea unei evaluări amănunțite a situației financiare a companiei. Determină dacă firma este solvabilă sau insolvabilă. Companiile solvabile pot lua în considerare lichidarea voluntară, în timp ce firmele insolvabile pot fi nevoite să opteze pentru lichidarea judiciară.
-
Consultanți financiari: Solicită îndrumare din partea consultanților financiari, contabililor sau practicienilor în insolvență specializați în restructurare și lichidare. Aceștia pot oferi sfaturi profesioniste adaptate circumstanțelor specifice ale afacerii.
-
Obiective: Clarifică obiectivele din spatele deciziei de a lichida compania. Fie că este vorba despre închiderea ordonată a afacerii, maximizarea randamentelor pentru acționari sau minimizarea răspunderii personale, înțelegerea scopului principal ajută la alegerea celui mai potrivit tip de lichidare.
-
Implicații fiscale: Ia în considerare implicațiile fiscale asociate fiecărui tip de lichidare. De exemplu, Lichidarea Voluntară a Acționarilor (MVL) poate oferi avantaje fiscale pentru companiile solvabile, în timp ce lichidarea judiciară poate avea consecințe fiscale suplimentare care trebuie analizate.
-
Interesele părților implicate: Ține cont de interesele tuturor părților interesate — acționari, creditori, angajați și directori. Este important să analizezi modul în care fiecare tip de lichidare va afecta drepturile și obligațiile acestora.
-
Controlul și durata procesului: Evaluează nivelul de control pe care dorești să îl păstrezi asupra procesului de lichidare și momentul în care acesta are loc. Lichidarea voluntară oferă mai mult control și flexibilitate în stabilirea calendarului, comparativ cu lichidarea judiciară, care este declanșată de terți și urmează termene impuse de instanță.
-
Costuri și resurse: Analizează costurile și resursele implicate în fiecare tip de lichidare. Lichidarea voluntară implică, de obicei, costuri juridice și administrative mai reduse, spre deosebire de lichidarea judiciară, care poate fi mai complexă și mai îndelungată.
-
Implicații legale: Înțelege implicațiile legale ale fiecărui tip de lichidare, inclusiv riscul de descalificare a directorilor, răspunderea personală și cerințele de conformitate cu legislația în vigoare. Consultă un consilier juridic pentru a te asigura că toate procedurile sunt respectate corect.
-
Imaginea și relațiile externe: Evaluează impactul potențial asupra reputației companiei și asupra relațiilor cu părțile externe — clienți, furnizori, parteneri de afaceri. Antreprenorul poate alege opțiunea de lichidare care minimizează efectele negative și păstrează, pe cât posibil, buna reputație a firmei.
-
Consecințe pe termen lung: Analizează consecințele pe termen lung ale opțiunii de lichidare alese. Evaluează modul în care aceasta îți va afecta viitoarele proiecte de afaceri, situația financiară personală și reputația profesională.
Prin evaluarea atentă a acestor factori și solicitarea de consultanță specializată, un antreprenor poate lua o decizie informată privind tipul de lichidare cel mai potrivit pentru compania sa. Este esențial ca procesul decizional să fie abordat cu atenție, transparență și cu scopul de a obține cel mai bun rezultat posibil pentru toate părțile implicate.
Nu ezitati sa ne contactati direct prin telefon sau e-mail sau sa trimiteti un formular de consultare, detaliind situatia dumneavoastra, iar unul dintre membrii echipei noastre va va contacta in cel mai scurt timp posibil.